dimineata ploioasa

Tarot.

Am ridicat cartea.

Pana la urma omuletul inocent va cadea in hau.......pur si increzator in pelegrinarea sa prin taramul viselor si al iluziilor.

Si totul va fi armonie. In armonie cu tot.

Un zambet transparent.

Am asezat cartea la loc.

Nebunul.

S’a aruncat inocent in prapastia sufletului meu.

Tarot.

stop. and go.

Un soare s'a descusut de pe haina ta.
....Si s'a stins....

fereastra cu obloane

E dimineata. O dimineata care s’a strecurat printre asternuturi si s’a lipit de mine infrigurata. O senzatie coplesitoare de neliniste pandeste dintre cutele cearceafului. De cand am deschis ochii am stiut. Fara drept de apel...fara sa pot sa lupt cu senzatia dureroasa ca....am devenit captiva.
Captiva a propriului meu trup.
Unde sunt curcubeele pe care ma dadeam de’a rostogolul, unde sunt campiile infinite in care inotam cu respiratia intretaiata ?
Acum e intuneric.
Nu afara. Afara soarele incearca sa strabata prin predeaua de nori.
E intuneric aici in mine. Si e frig. Si corpul mic ma strange inauntru. Sprijinita de pervaz incerc sa adulmec libertatea de afara. Totul decurge in ritmul obisnuit. Aburi de cafea...oameni spre serviciu...tramvai...claxoane....
Asa...si ?
Eu tot aici sunt. Pielea ma strange in chingile ei elastice ca o haina ramasa prea mica. Ma sufoc. Indoiala pandeste de sub cutele pleoapelor. Neincrederea alearga nebuna din atriul drept in ventricolul stang. Ironia s’a ascuns sub alunita de pe ceafa. Le simt pe toate cum isi astern urmele incinse pe mine. Si nu pot sa fug.
Placile de gresie isi joaca dansul haotic in jur. Aburii de cafea se incolacesc in jurul narilor. Vacarmul de afara duduie din ce in ce mai adanc in timpane. O caldura grea si lipicioasa cuprinde toata incaperea.
O secunda a clipocit in ceas. Cheile au zanganit scurt in broasca. Talpile moi au alunecat peste scari.
Scrasnet de metal izbit de metal.
Totul devine din ce in ce mai mic.
Si mai indepartat.
Strada se invarte in jur. Copacii sunt mov. Si cerul e pufos sub picioare.
Inchid ochii.
Si ?
Sunt tot aici. Da.
Oricat as fugi tot aici ajung.
Colivie fara usa.

Calator uitat

Sufletul meu s’a plictisit
De cusca oaselor si a carnii.

Fluid si eteric,
S’a desclestat.

Mi’a susurat in ureche
De ramas bun

Si a fugit. Sa zboare.
Liber si nestingherit.

Peste mari cu suflarea linistita.
Peste munti si creste abrupte.

M’a lasat sa dorm rece si adanc.
Pana cand a revenit.

Improspatat cu adieri
De departe.

M’a trezit cu ochi sticlosi
De lac inghetat.

Si respiratie intretaiata
De libertate si libertati.

Buna dimineata.


There are an infinity of ways in which you can move from that spot over there to here. But have you figured out those movements in your head, or are we seeing your soul in motion? Even that fleck at the tip of your nail embodies your soul... the essential thing is that your movements, even when you're standing still, embody your soul at all times

thoughts

just a face in the crowd

..that's what i am...

that's what you are.

Razboi

Cartuşul zace gol în praf
La fel şi corpul care acum e rece.

Soarele îşi roteşte singur aureola
Peste câmpul înţesat de trupuri.

Un corb cheamă sufletele
Care i se prind de aripile negre.

O singură prezenţă vie se mişcă
Printre cadavre.

Un cap bălai şi buclat,
Un înger poate?..sau un copil.

Stă îngenunchiat,
Ţinând de mână un soldat.

Zâmbeşte, miniatura de om,
crezând ….ca poate
Tata doarme.

ROGVAIV

ora 1.30 - soare..

3 fara 7 minute - ploaie..

4 si 23 - soare..

de cu seara...ploaie calda de vara...

inalta'ti privirea mereu spre cer

pentru ca intotdeauna urmeaza un curcubeu ce iti taie respiratia



Am umblat cu cerşitul pe la păsări
Şi mi-a dat fiecare
Câte o pană.
Una înaltă de la vultur,
Una roşie de la pasărea paradis,
Una verde de la colibri,
Una vorbăreaţă de la papagal,
Una fricoasă de la struţ
O, ce aripi mi-am făcut!
Mi le-am pus la suflet
Şi-am început să zbor.
Zbor înalt de vultur,
Zbor roşu de pasăre paradis,
Zbor verde de colibri,
Zbor vorbăreţ de papagal,
Zbor fricos de struţ
O, ce-am mai zburat!

De-a Icar

Marin Sorescu

ce n'as da....

concluzie finala!

e mai bine sa scoti inima si sa o pui la pastrare..

undeva intr'un loc intunecat si racoros..

sa nu se usuce..sa nu palpite...

si locul gol ramas sa il umplii cu hartiute colorate

cu hayku'uri pline de inspiratie..

cu bancuri hazoase..

si mai ales cu soare si ploaie.

.......

abia cand ajungi acasa

din borcanul cu formol scoti cordul frematator

si il pui la loc...

dupa ce ai aspirat praful asezat.

ce n'as da...sa pot si eu..

sa fiu asa!

:)

broken windows

Cerul intra nesatios printre lucirile cioburilor

Mirosul soarelui si al norilor iti taie respiratia.

Privirea capteaza contururile clare ale orizontului.

Pupilele dilatate pana la limita isi urla libertatea.

Corpul freamata printre miile de taisuri ale sticlei.

Halucinanta senzatie.

Intre 4 pereti.

????

cat repede se destrama un castel din carti de joc?

in atentia amatorilor...

pe plantatia mea s'a innorat.

copacii cu vise frumoase s'au cam uscat.

vrejurile pe care cresteau cornuletele cu gem de prune n'au inflorit anul asta...

vad ca recent s'a deschis sezonul de stafii si umbre..care imi bantuie gradina magica.

mai sterg o broboana de sudoare de pe frunte..la naiba! o sa treaca si haosul asta.

in atentia evelor si a adamilor...imi pare rau...dar cred ca o sa inchid accesul la poienisul de pomii altoiti (mere + slabiciunile gandului).

o sa fie cam greu, dar sper sa isi mai revina.

eu am fugit sa aduc trusa de prim ajutor! sa vad daca mi'a mai ramas praf pentru renastere si seminte primavaratice de voie buna!

hai sictir!

Subiectul de azi...conversaţie de palier!

Cu toţii suntem înconjuraţi de babete care mai de care mai interesante şi stresante. Coconate, date cu ruj ciclam sau roşu intens, cu părul cel alb vopsit în nuanţe movulii, cu baston sau fără baston, grase sau uscate - babele ne invadează buna dispoziţie fix când ne aşteptăm mai puţin.

Astăzi spre exemplu - o splendoare a lunii aprilie. Soare afară, o oră deloc matinală, după un somn îndelungat şi îmbelşugat de vise din care m-am trezit veselă şi odihnită. Ajung în bucătărie, imi pregătesc la aparatul de mocca o cafea, şi deschid frigiderul să culeg cutia de lapte. Surpriză - ioc lapte. Booooon. Fuga în sufragerie, trage o pereche de blugi pe tine, ia portofelul şi cheile şi jos la magazin.
Nimic spectaculos. Până aici.
Mă întorc spre casă linistită, inspirând aerul proaspăt şi primăvăratic, încărcat de toxine şi gaze de eşapament.
Intru în scara blocului, iau liftul, cobor la mine pe palier, şi surpriză...vecinica....o doamnă respectabilă...stă în capătul scărilor, vorbind cu nenea care face curat pe scara blocului.
Eu îmi văd liniştită de traseul meu până la uşa apartamentului, şi când scormoneam concentrată în buzunar după maldărul de chei, aud vocea suavă a babetei...

Domnişoară...nu aveţi de gând să faceţi nimic cu preşul dumneavoastră?

Mă întorc spre voce cu o privire încurcată. Vecina continuă.

Arată cam urât..uite ce colţuri întoarse are...ar trebui să îl schimbaţi. Vrem să arate bine aici la noi pe palier.

Privirea mea caută preşul în cauză, cel care stătea cuminte sub talpa tenisului drept. Nedumerită mă întreb ce are cucoana cu liniştea sufletului meu. Mă uit la covor - covorul se uită la mine - la naiba! Ne-am obişnuit unul cu altul, de atâta vreme. Suntem amici chiar. Am trecut împreună prin pantofi mocirliţi, şoşoni înzăpeziţi, sandale prăfuite...cum să ne despărţim taman acum?

Stau cu biscuiţii şi laptele în braţe, cu cheile în mâna dreaptă...în minte mi se învârt aburii de la cafeaua mult dorită...

Mă mai uit o data la babă, descui uşa, intru, şi închid uşa în urma mea.

Dedicaţie vecinicăi: nuzir1x

Bună dimineaţa lume!

zâmbind în ploaie

În paradisul meu
A început să plouă.

De sprânceana stângă
Stă agăţat un curcubeu.

Gri

Nimic nu’i al meu
Când plouă.

Doar umbrele din trecut
Şi stropii ploii de amiază.

my garden of silence

un ceai cald,

mancare chinezeasca

si

o noua freza.

what could be better?

jocul cu mastile

A ajuns acasă. Faţa îi zace tristă, de parcă nişte elastice transparente s-ar fi rupt şi colţurile gurii, ale ochilor, nările şi sprâncenele, toate au alunecat într-o avalanşă de plastic topit.

Ciorchinul de măşti îi căzu din mână. S-au revărsat toate pe podeaua plină de praf. Zac acolo perechi de pleoape cu gene lungi si negre, întoarse, sau scurte şi chele, nasuri ba cârne, ba alungite, cocoşate sau în vânt. Buze cărnoase şi gustoase sau subţiri şi ironice.

Un amalgam de mimici şi ipostaze, de ticuri asunse sub cute de piele rece.

Cu o lentoare gravă îşi indoaie genunchii şi se aşează. O amintire îi fulgeră prin ochii opaci. Undeva departe..... o imagine îi răsare.... în minte.


Cu fruntea înnourată
Şi pleoapa îngreunată
Cu zâmbetul strivit
Şi gândul fulguit

Mergea..

O adiere îi mângâie chipul vopsit,
Mască de bufon cu rânjet de grifon.
Să-şi ducă blestemul fusese osândit...
...purta pecetea hidoasă drept blazon.

Rege încoronat,
măreţ şi sălbatic..
În împărăţia iluziilor...
singuratic...

A naufragiat.


Umbra a fugit rapid.
A rămas în urmă doar praful lipit de măşti. Toate uzate, ridate, cu pielea tocită.

În oglinda lipită de perete se cuibărea o faţă străină. Nu era cea ştiută. Pielea era pictată în mii de culori ireale, nebănuite. Tonurile carnaţiei erau cumva altcumva. A dus mâna la obraz să îl şteargă, dar nu a făcut decât să întindă şi mai mult petele.
Ştia demult că faţa adevărată a ramas doar o amintire a ceea ce a fost, si ceea ce nu va mai fi. Aşa că, împleticindu-se, a reuşit să închidă neonul strident.

Maşinal, fără nici o urmă de entuziasm, şi-a strâns colecţia de măşti, adunate de-a lungul anilor, şi s-a întins pe patul impersonal, alaturi de miile de chipuri ce priveau înauntrul şi înafara sa.

rock star/opera diva

There's no half-singing in the shower, you're either a rock star or an opera diva.

Stateam mai devreme si ma intrebam..cat e de bine sa amesteci anumite chestiuni.

Bun.
Sa ne lamurim.
Lucrez la Opera. Asta nu inseamna ca am o voce superba. De'aia nici nu cant.
So..in the shower i'm the rock star.

Tocmai ce am asistat pentru a doua oara la Amadeus. Spectacolul in care teatrul isi da mana cu momente de opera. Booooonnn. Avem doi actori, cinci solisti, si ansamblul de instrumente plus dirijor.

De ce naiba ii pui pe actori sa cante?....Mai ales cand ai oameni pregatiti din punct de vedere profesional sa duca cu brio la capat un pasaj muzical. Penibil. Imi pare sincer rau. O stangacie pe care nu stiu cui sa o reprosez, dar pot nici sa o trec sub tacere.

De ce sa strici muzica lui Mozart, care te transporta in alte sfere, cu pasaje stangace si prost plasate ale unui asa-zis compozitor contemporan? Prost. Foarte prost.

So...make up u're mind.

Lasa'i fiecaruia bucatica in care e mai bun.

din lipsa de idei...pam pam!

in fine....asta pentru ca a fost luni...si lunea e o zi mai speciala.

Dar...foarte interesant...si tin sa impartasesc..in timp ce economia mondiala se indoaie si se cocoseaza sub presiunile diversilor moguli internationali, in timp ce aia se impusca prin Irak, si copii din Bolivia continua sa moara de foame...Barbie girl infloreste si se face din ce in ce mai frumoasa. Inclusiv Lagerfeld sau Chanel creaza pentru mereu tanara centenara.

si precum ziceam..
PAM PAM!!!

sounds & literature

In ateptarea Pastelui.

Mai o cafea..

Mai un scarpinat stangaci dupa urechile iepuresti...






Am terminat aseara Padurea Nebuna, a lui Zaharia Stancu.

Daca sunteti doritori de o carte ametitoare, plina de un paienjenis de emotii din care cu greu poti sa iesi, decrieri de peisaje ce iti taie respiratia...(asta poate si pentru ca revine insinuant si extatic asupra locurilor din Dobrogea...si marea...ah...marea...cea stravezie, cea linistita, cand albastruie cand verzuie, marea furioasa si cu talazuri spumegande, marea ca cerul zilei si ca cerul noptii...)

"Poate ca,
in urma cu milenii,
facusem parte din rasa legendara
a centaurilor.
Poate ca,
in cine stie ce parte a pamantului,
fusesem luntras ori corabier.
Nu stiam.
Nimic nu stiam,
dar mi se parea
ca mai traisem si alta data.
Mi se parea
ca ma nascusem de nenumarate ori,
ca mai traisem de nenumarate ori,
ca de nenumarate ori mai murisem.
Cand?
Unde?
Amintirile din vietile traite si pierdute
erau tulburi
si niciodata
nu izbutisem sa le deslusesc.
Ori
poate ca nu traisem alta data.
Poate ca acum traiam intaia oara.
Intaia oara si ultima oara.
Poate ca imaginile de altadata,
care ma intristau,
ma nelinisteau
si'mi furau somnul,
erau amintiri din vietile,
cu totul necunoscute mie,
ale miilor si miilor de inaintasi
din care ma trageam.
Poate...
Poate..."

(Padurea Nebuna - Zaharia Stancu)

Si pana nu uit....sa va povestesc impresiile de aseara. Jojo Mayer & Nerve. Concert. Silver Church. Foarte mistooo. Opening act - Electric Brother. Dj. And theeeennn....the masters of sounds.






Intre timp un litru de apa, razboiul tigarilor (poate ca o sa revin cu un post mai amplu...in care o sa va povestesc mai exact ce inseamna), o gramada de vedete, care mai de care mai interesate de show, 80 % parte masculina, se pare ca doamnele nu sunt foarte interesate de jucariile gen bass, percutii si sintetizatoare...pacat..nu stiu ce pierd. Si acum gata...va las...

Va recomand portii generoase de muzica si literatura.

Pofta buna...

Pastorala

Un miel alb şi buclat
Zburdă fericit….
Pată albă în oceanul verde, crud al ierbii…

O mână uşoară mângâie corniţele gata să răsară
Şi un şuier metalic lasă o pată roşie pe pata albă

Din oceanul nemărginit…şi verde….
Acum doar cerul îşi râde soarele

….un miel alb şi buclat….

Intre verde şi albastru….înmormântat…

today i don't do cute!

Nu ma intreba ce fac.
Tac.
Nu vreau sa ma uit in ochii tai.
Sunt goi.
Nu vreau sa iti aud vocea.
Vreau doar sa ma lasi in pace.
Nu am chef sa fiu draguta...nici sa zambesc frumos
So just fuck off.

Lasa geamul deschis, sa intre o boare de aer...si poate...
Si poate lacrima de pe obraz o sa se usuce inainte sa o vezi tu.
Numai lucirea din coltul ochiului sa nu ma dea de gol.
Cortina a cazut! spectacolu'i sfarsit! totul a fost un rol.

Mai bine pleaca...sau mai bine plec eu...
Fara sa las nici o urma in spatele meu.
Poate doar o nota subtila de parfum...
Imprimata in cutele fine ale degetelor.

Fara sa privesti in urma.

Si eu, surazand, alergand spre viitor...

O clipa sa ne desparta,
Si o vesnicie sa ne uneasca.

Unul pornind spre miazazi,
Celalalt spre apus.
Spate in spate...

Calatori clandestini
in efemeritate.

caffe concert

Pătrundem în atmosfera fascinantă a unei încăperi
învăluită în ceaţa fumului de ţigări…
Sclipiri de paiete …costume elegante…..
priviri furişate pe sub gene migălos arcuite şi încărcate ….
Zâmbete de petale roşii catifelate
învăluite misterios de rotocoale şi vălătuci
ce se înalţă din trabucuri….
paharele ce îşi arată lucirile preţioase de chihlimbar şi rubin…
Şi mai presus de toate,
într-o aureolă de lumină ….
vocea de abanos ce se ridică pătrunzătoare
printre ţipetele de alamă ale trompetei….
tânguirile saxofonului…
bâzâitul contrabasului….
acordurile pianului
şi ritmurile senzuale…
Iluzii în noapte!

vreme trece...vreme vine...

Asa ciudat e atunci cand iti doresti cu atata ardoare sa poti sa dai in jur din ce e strans in tine...si nu poti nici macar un strop.
Tot incerc sa scriu cateva randuri si nu reusesc nicicum.
Prin minte se perinda flashuri cu tot felul de imagini cu locuri, oameni, sunete, o bogatie intreaga de senzatii de toate felurile pe care nu pot nicicum sa le descriu.

sick and tired

Si iar e seara. Ceasul agatat de perete arata ora 2 si 13 minute de vreo cateva luni…n’are a face….O sa se faca si in noaptea asta ora 2 si 13 minute, la un moment dat…

Bezna o sa fie la fel de neagra ca si ieri...si o sa-si prelinga mazga de mizerie peste orasul din care se ridica aburi de somn si vise. Aburi de insomnii si angoase, aburi de dragoste dintre pereti inchisi in colturi, aburi de corpuri incolacite...Sau poate de cochilii goale, sictirite, uscate, tinute la copt in cutiile de chibrituri de pe bulevardele cu nume de oameni din perioada interbelica.

Muzica devine insinuanta si apasatoare, monitorul...ca un stroboscop plin de culori stridente, imi inteapa ochii adormiti, ...durerea de cap se intide ca o caracatita gelatinoasa spre ceafa si spate.
Si sa nu uitam de nodul in gat si starea groaznica de cald...Insuportabil!

Degeaba deschid geamul. Aerul nu intra in casa. Se lipeste rece si umed de mine. Imi zburataceste fire rebele de par...

Dinti imi scrasnesc a iritare..

Peretii camerei devin apasatori...tind sa se apropie...sa ma striveasca...intre jegul prafos si greu.

Imi vine sa urlu..sa strig...dar tipatul ramane suspendat pe buze..

Oricum nu m'ar auzi nimeni

in a sentimental mood

Toata lumea spune ca am o inima ciudata si intunecata,dar eu am o inima de copilas....

intr-un borcan...pe birou...

well...now i feel better :)) ..nighty night

souvenirs

Well well well....
absolut fabulos si incredibil! Soarele ne cinsteste astazi cu prezenta'i minunata!!

Si ca tot am adus vorba de suveniruri....voua va plac?...eu am o manie..mica, ce'i drept, din a strange amintiri. Nu doar lucruri palpabile. Amintirea unei arome de cafea...mirosul de dimineata al pielii...anumite acorduri de inceput de furtuna...sau pasii pierduti prin verdeata cruda de munte.

Am un scrin - din lemn masiv - cu multe sertarase! Acolo le tin...bucatele de vitraliu colorat si cioburi cu margine aurita...comorile trecutului meu. Sper ca nu credeati ca e si real. Nu, nu, nu! Acolo..la mine..in mansarda gandurilor mele, unde imi place sa ma furisez cand nu ma vede nimeni. Ma asez in hamac..si sa ma las leganata in voie de ganduri si vise)

Lalele rosii, albe, pestrite sau dungate!!!
Aroma de cafea, sau poate un pahar de vin aromat si zburdalnic :))

Lucruri marunte care sa inalte sufletul! Si soare..mult soare!

putina ironie de martie innorat...

Iata sfarsitul povestilor...pe care ni le spuneau ai nostrii cand eram copii

nu ma acuzati de suprarealism...nu este cazul..

nici eu nu il blamez pe Papa Disney ca m'a facut sa cred in Prince Charming cand eram o copilita

Cenusareasa

Alba ca Zapada

Scufita Rosie

Frumoasa din padurea adormita

Jasmine (Alladin)

Frumoasa si bestia

Mica sirena

sitting on the edge of abyss...eating chocolate..and wondering...what the heck am i doing here?

ieri.
ieri a fost baba mea.
irelevant. pentru oricine altcineva.


Cu picioarele balabanindu’se de marginea prapastiei..privesc orizontul gri.
Nu tu soare..nu tu floricele colorate…ne’au mintit astia cu primavara lor…si eu am crezut…ca o sa fie cum zic ei. Da’ nu’i.

Si nici tipenie de alta fiinta. Pustiu in dreapta…pustiu in stanga. Doar eu…cerul deasupra…si haul dedesubt.

Stiti poezia Simetrie a lui Sorescu?...da au ba…o sa o postez…

Hellllooooouuuu……eeellllooooouuu….oooouuuu….uuuuu…….u!?!

Deci chiar nu’mi vine sa cred. Nici macar gandurile nu au rezonanta aici. Imi tot vin in minte axiome tembele, chestii precum…. De ce se folosesc ace sterilizate pentru condamnatii la moarte? Sa nu se infecteze moartea? Daca papusa Barbie e asa populara...de ce trebuie sa ii cumparam prieteni ?...Cu ce se lipeste Teflonul de tigaie ?

Cineva urla..incep sa se auda si sunete de trafic intens...Shhhh.....putin respect dom’le..nu vezi ca stau pe marginea prapastiei ?...Chiar asa..nu mai poate omu’asa stea linistit cu melancoliile lui ?...

N’ai sa mai vezi asa ceva...nici macar aici in the fuckin’ middle of nowhere nu pot sa am liniste.

Ah.....parca va promisesem o poezie nu ?...minunata. Sorescu asta stia el ce stia.

Simetrie

Mergeam asa,
Cind deodata in fata mea,
S-au desfacut doua drumuri:
Unul la dreapta,
Si altul la stinga,
Dupa toate regulile simetriei.
Am stat,
Am facut ochii mici,
Mi-am tuguiat buzele,
Am tusit,
Si-am luat-o pe cel din dreapta
(Exact cel care nu trebuia,
Dupa cum s-a dovedit dupa aceea).

Am mers pe el cum am mers,
De prisos sa mai dau amanunte.
Si dupa aceea in fata mea s-au cascat doua
Prapastii:
Una la dreapta
Alta la stinga.
M-am aruncat in cea din stinga,
Fara macar sa clipesc, fara macar sa-mi fac vint,
Gramada cu mine in cea din stinga,
Care, vai, nu era cea captusita cu puf!
Tiris m-am urnit mai departe.
M-am tirit ce m-am tirit,
Si deodata in fata mea
S-au deschis larg doua drumuri.
"V-arat eu voua!"-mi-am zis-
Si-am apucat-o tot pe cel din stinga,
In vrajmasie.
Gresit, foarte gresit, cel din dreapta era
Adevaratul, adevaratul, marele drum, cica.
Si la prima rascruce
M-am daruit cu toata fiinta
Celui din dreapta. Tot asa,
Celalalt trebuia acum, celalalt...
Acum merindea imi e pe sfirsite,
Toiagul, din mina mi-a-mbatrinit,
Nu mai dau din el muguri,
Sa stau la umbra lor
Cind m-apuca disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scirtie si mirie impotriva-mi,
C-am tinut-o tot intr-o greseala...

Si iata in fata mea iar se casca
Doua ceruri:
Unul la dreapta,
Altul la stinga.


Inadmisibil. IN-CRE-DI-BIL !!!!!

Vocea aia tampita nu se mai opreste din injurat. Nu cred ca e una din vocile mele...ale mele’s mai diplomate, mai cumincioare totusi..ma inteleg cand am nevoie sa fiu singura si nu ma mai bat la cap.
Gata ! M’am saturat. Plec. Unde ? Naiba stie ! Unde m’or duce picioarele. Nu ma cautati...nu ma sunati...sunt in vacanta. Eu cu vocile !


Apropos...voi ce ziceti ?...stanga ?...sau dreapta ?

la portile raiului

...Mozart...

tacere

Ce ai putea sa mai alaturi langa cel a carui muzica rasuna in ceruri si aluneca sublim pe sub talpile serafimilor?

Un amalgam inclestat de senzatii si emotii

urletul strident al libertatii

fiorul salbatic al neputintei

frica de prea mult..sau prea putin

zambetul indurerat al zuciumului ascuns

efervescenta unei fericiri de'o clipa

O clipa suspendata in eternitate

si care totusi trece atat de repede

insesizabila

pierzandu'se subtil in tumultul celorlalte clipe.

Nu poti decat sa inchizi ochii..si sa lasi eterul multicolor de sunete sa se plimbe intre limitele unui corp inclestat in lumesc.

Iata evadarea mea,

pentru cateva momente prea scurte,

in nesfarsit.

Incerc sa imi tin respiratia..

Incerc sa nu clipesc

Sa ma pierd

Sa ma ajung,

Sa nu plang.

Sa nu prididesc

sa alunec tot inauntrul cerului pe care l'am uitat.

Si nu ajung decat pana la porti.

La portile raiului.

Inauntru plange si chicoteste diafan muzica lui.

Si stau cu capul lipit de fierul rece.

Nu mi se intampla des sa ajung aici.

Asa ca...ma infrupt din bucuria momentului pretios.

Noapte buna.

Auditie placuta si voua.

mai in gluma...mai in serios

- OPINIILE ALTORA DESPRE BERBECI-

Rugaciunea berbecului:

Oh, Doamne! Te rog frumos sa imi dai rabdare, caci am mare nevoie de ea

si o vreau

ACUM!!!

Scuzele cele mai frecvente:

Nu am facut eu asta.

Am fost fortat sa fac asta!

...A fost doar un accident...

Nu a fost nimic intentionat

Fiecare dintre noi are dreptul sa faca ceea ce'i place!

Comentarii dupa...

Ok! Hai sa o luam de la capat...

Semne de circulatie corespunzatoare:

Opritul si stationarea interzise!

dar cu toate astea...nu recunosc nimic :P

home alone...dancing...with my violin

Aseara am trait un acel ceva care nu mi s’a mai intamplat demult.


M’am reintalnit.
Ma pierdusem. Ma tot cautam si nu reuseam sa ma reperez prin multimea de corpuri uniforme din jur.
Declic. Iata’ma’s.
Mi’am deschis larg bratele si m’am imbratisat. Aveam nevoie..sa ma tin strans la piept…sa imi simt pulsatiile inimii…sa imi alint gandurile cu energie pura.
Carcasa uscata si golita a trupului meu a inceput sa vibreze fin, lasandu’se ametita de parfumul suav al senzatiilor subtile de Bach.
Suvoiul de note si armonicele care razbeau in aer mi se prelingeau cald pe sira spinarii…pe fiecare centimetru de piele, absorbite de fiecare por.
Marea din mine a inceput sa tresalte. Fiecare val venea mai aproape de tarm, mai inalt si mai involburat. Eu cu mine, mana in mana, sorbind aerul efervescent si electrizat din jurul meu.
Si m’am asezat…spate in spate cu mine insami. Si de atunci tot stam asa…bucuroase ca ne’am reintregit.

Me and myself.

doo beee dooo day

Creation. Inflation. Recombination. Accretion. Fusion. Fascination!

...hain't it funny?...

Damn it

Open box

Step outside

Bigger box

dancing...passo doble...with myself

Semi-obscuritate.
Un miros greu de mucegai inteapa ascutit narile.
Picuri obsesivi, scartait scurt, fosnete abstracte.
In spate se simte rasuflarea calda si intretaiata a cuiva.
URMATORUL!!! urla o voce stridenta.

Las geamantanul in umezeala de pe jos, si ma asez pe el.
Si astept.
Ceasul de la mana ticaie calm, ironic, pe langa pulsatiile haotice din pieptul meu.
Ciudat. Nu se aprinde nici un spot, nu se aud nici pasi bocanind pe asfalt, nici soapte curioase.

Dar il simt. E acolo. Ma priveste.

Intunericul incepe sa se dizolve. Sau poate ochii din cealalta parte de incapere au topit negreala dintre noi.
Nu ii disting bine trasaturile. Doar ochii ii simt, cum aluneca in atmosfera cleioasa si umeda.

Deodata intunericul aluneca in jos, ca o bucata de panza moale. Jur imprejur sala e plina de spectatori. Eu de o parte, el diametral opus. Intre noi corpul unui pian, negru si lucios, ca un carabus imens, se ridica din cimentul rece.

Apare si pianistul. La costum. Cu papion. Se apleaca, saluta din buze usor publicul, isi duce in semn de recunostinta mana spre cel locul unde este pozitionat cel de'al treilea nasture de la camasa, chiar intre papion si imbinarea reverului. La inima poate?

Elegant, mangaie clapele si se aseaza.

Peste capacul negru il vad pe strainul meu. Si el ma priveste. Curios. Liniste totala. Se aud doar spectatorii cum clipesc.

De la pod se lasa usor un cerc chiar deasupra noastra. Trei spoturi colorate se aprind. Rosu deasupra mea. Oranj peste el..strainul...si alb strident peste pianist.

O voce somnolenta anunta specatorii sa nu uite de hartiutele pe care le au sub scaune. Fiecare este rugat sa isi ia in primire coala de hartie. Zumzet si fosneli timp de aproape un minut. Apoi iar silentio.

Ma ridic si ma indrept spre pian. Strainul meu asemeni. Un acord zguduie corzile instrumentului, bubuind cu ecouri rasfrante. Passo doble.

Nu mai percep nimic. Nimic inafara de aerul care imi suiera pe langa urechi si pe langa corp. Nu ma misc, asa ca ma intreb ce se intampla. Privirea mea se lipeste de a lui. Concertul continua. Muzica se prelinge cand lin cand furtunos peste noi si peste tot ce este in jur.

Si la fel de brusc, pianistul termina intr'o nota enigmatica. Se ridica. Si pleaca. Fara sa priveasca.
Ma uit la spectatorii in delir. Incep sa recunosc fetele, in pofida spoturilor care imi orbesc ochii. Ma vad pe mine, in mii de versiuni. De toate varstele, de toate rasele. Peste tot ochii mei ma privesc, asa cum ii privesc si eu la randul meu. Strainul se departeaza si incepe sa stranga foile din public. Singura pe scena goala...intre mii de eu'ri...imi astept gandurile.

Locurile din sala incep sa se goleasca. Strainul se intoarce si deschide geamantanul pe care l'am uitat jos. Pune in el toate foile, si apoi, cu un clic metalic, inchide capacul.

Simt cum imi tremura buza de sus, si deasupra se formeaza un abur umed de emotie. El se ridica si imi ofera propriile'mi iluzii, care atarna grele intre peretii de piele matuita ai geamantanului.

Pasii lui rasuna din ce in ce mai departe.

Luminile se sting.

Semi-obscuritate.

Incerc sa ridic geanta de pe jos si nu reusesc. O lacrima mijeste la coltul ochiului.
Ma asez inapoi pe amintirile ce'au fost si or sa fie.
Ceasul continua sa ticaie impasibil. Inima imi bubuie ca mai'nainte.

Tic...tac....tic....tac....

no comment

si cu asta basta....pe ziua de azi

inca o gura de vin

...un gand aruncat dupa noptiera...

shhhh

simfonia neterminata pentru tramvai si claxoane in mi haotic continua

auditie placuta

si o seara minunata

va urez!

dulce si lenesa indolenta ... cu un strop de haz

asa....ca de duminica dupa'amiaza...

aroma de verde crud si praf de raza de soare

stanga? sau dreapta?

azi eu am ales dreapta

de ce?
pentru ca era partea insorita a strazii

cu sapca peste ochi,

tribalistas susurand cald in ureche...

cu soarele care imi gadila genele

si cu gustul de cafea cu lapte inca pe buze.

Cam asa o vietate trona azi dimineata in cada mea! IN CADA MEA!!! Cata nerusinare dom'le...Nu stiu despre voi...dar eu tin la intimitatea baii mele...si nu imi plac vizitatorii neanuntati...cu atat mai mult cand vizitatorul tine de regnul...insectelor...nici macar al insectelor...al acelor fiinte cu totul si cu totul...nu..n'am nici un adjectiv destul de potrivit...
In pofida celor spuse mai sus...chiar nu am nimic impotriva gandacilor...cata vreme nu interactioneaza direct cu mine. Nici nu ii urasc cu toata fiinta mea, nu imi sunt nici dragi...imi sunt indiferent, dar asta pana in momentul in care intra in spatiul meu de desfasurare.
Nu stiu unde..si nu imi mai aduc aminte nici cand...dar am citit un articol...Sa iubim gandacii...Pai sa ii iubim! Sau nu! Sa ii iubiti voi! Eu imi impartasesc iubirea altor fiinte cuvantatoare sau necuvantatoare de pe Pamantul asta. Gandacii...ii las altora spre dragalit. Nu stiu de ce, dar se pare ca ursitoarele mele, atunci cand m'am nascut, nu mi'au ursit sa imi fie pe plac gandacii...
Sunt o criminala! Nici macar nu am avut curajul sa pun mana pe gandac! Sa ii trag o palma peste ceafa pentru nesimtirea de care a dat dovada intrand in baia mea...asa ca....l'am OMORAT. Da..poate suna de neiertat fapta mea...cu siguranta nu ma mandresc cu ea....dar...ce sa fac...diplomatia nu face parte din calitatile mele in dimineata asta...si mai ales in fata unei insecte cu multe picioare.
Stau acum si ma gandesc....oare ce o sa zica familia lui? maica'sa? frati..surori...o sa'i simta lipsa probabil. Dar si mai trist ar fi sa incerce sa ii dea de urma...un fel de baltagul in varianta insectoida...(nu imi pasa daca inventez cuvinte..) Cert e ca..incepe sa imi fie teama. Daca o sa ma invadeze? Carduri de gandaci... Naiba stie ce familie numeroasa o fi avut neica bade gandacul (daca si ai lui sunt ca ai mei...am dat de naiba!) .. Ufff..mi'a trebuit mie dus de dimineata!
De'aia nu fac eu dus dimineata...numai seara...gandacii se pare ca sunt fiinte matinale...cine s'ar fi gandit?
Si daca stau sa ma gandesc...era chiar mandru gandacul meu ..'nalt la stat...mare la sfat...Dar sa mai iau o gura de cafea...imi mai trece nelinistea. Asa mai merge. Da'l naibii de gandac..ma face pe mine o insecta?...
Hai ca tre' sa fug...sper sa nu mai dau de vreun alt confrate...la fel de paros..si plin de idei creative..dis de dimineata.
Buh bye now!
From now on...just call me Terminator....the Cockroach Terminator...Muhahahahahaaaa

Din seria...desfatari...de zi cu zi

LEGILE HEDONISTULUI

si

decadenta moderna

..........

10 lucruri amuzante pe care ar trebui sa le facem

sa dansam prosteste in chiloti

sa ne dam in leagan (..in 2 daca se poate...)

sa ne dam mari in fata oamenilor

sa inotam/zbenguim (goi) in mare imediat dupa masa

sa ajungem in al 9'lea cer in propriul dormitor

sa citim o carte buna tolaniti intr'un hamac

sa purtam bluze transparente

sa nu ne putem opri din ras

sa iesim in oras fara lenjerie intima

sa flirtam cu nerusinare

sa ne plimbam fara tinta

sa tragem un pui de somn la soare

sa lungim preludiul

....

ah...trebuiau sa fie numai 10?

placerea nu se numara

...nu vei stii ce inseamna destul pana nu afli ce inseamna peste masura...

....

enjoy your day