sâmbătă, 27 februarie 2010

home alone...dancing...with my violin


Aseara am trait un acel ceva care nu mi s’a mai intamplat demult.


M’am reintalnit.
Ma pierdusem. Ma tot cautam si nu reuseam sa ma reperez prin multimea de corpuri uniforme din jur.
Declic. Iata’ma’s.
Mi’am deschis larg bratele si m’am imbratisat. Aveam nevoie..sa ma tin strans la piept…sa imi simt pulsatiile inimii…sa imi alint gandurile cu energie pura.
Carcasa uscata si golita a trupului meu a inceput sa vibreze fin, lasandu’se ametita de parfumul suav al senzatiilor subtile de Bach.
Suvoiul de note si armonicele care razbeau in aer mi se prelingeau cald pe sira spinarii…pe fiecare centimetru de piele, absorbite de fiecare por.
Marea din mine a inceput sa tresalte. Fiecare val venea mai aproape de tarm, mai inalt si mai involburat. Eu cu mine, mana in mana, sorbind aerul efervescent si electrizat din jurul meu.
Si m’am asezat…spate in spate cu mine insami. Si de atunci tot stam asa…bucuroase ca ne’am reintregit.

Me and myself.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu