stop. and go.

Un soare s'a descusut de pe haina ta.
....Si s'a stins....

fereastra cu obloane

E dimineata. O dimineata care s’a strecurat printre asternuturi si s’a lipit de mine infrigurata. O senzatie coplesitoare de neliniste pandeste dintre cutele cearceafului. De cand am deschis ochii am stiut. Fara drept de apel...fara sa pot sa lupt cu senzatia dureroasa ca....am devenit captiva.
Captiva a propriului meu trup.
Unde sunt curcubeele pe care ma dadeam de’a rostogolul, unde sunt campiile infinite in care inotam cu respiratia intretaiata ?
Acum e intuneric.
Nu afara. Afara soarele incearca sa strabata prin predeaua de nori.
E intuneric aici in mine. Si e frig. Si corpul mic ma strange inauntru. Sprijinita de pervaz incerc sa adulmec libertatea de afara. Totul decurge in ritmul obisnuit. Aburi de cafea...oameni spre serviciu...tramvai...claxoane....
Asa...si ?
Eu tot aici sunt. Pielea ma strange in chingile ei elastice ca o haina ramasa prea mica. Ma sufoc. Indoiala pandeste de sub cutele pleoapelor. Neincrederea alearga nebuna din atriul drept in ventricolul stang. Ironia s’a ascuns sub alunita de pe ceafa. Le simt pe toate cum isi astern urmele incinse pe mine. Si nu pot sa fug.
Placile de gresie isi joaca dansul haotic in jur. Aburii de cafea se incolacesc in jurul narilor. Vacarmul de afara duduie din ce in ce mai adanc in timpane. O caldura grea si lipicioasa cuprinde toata incaperea.
O secunda a clipocit in ceas. Cheile au zanganit scurt in broasca. Talpile moi au alunecat peste scari.
Scrasnet de metal izbit de metal.
Totul devine din ce in ce mai mic.
Si mai indepartat.
Strada se invarte in jur. Copacii sunt mov. Si cerul e pufos sub picioare.
Inchid ochii.
Si ?
Sunt tot aici. Da.
Oricat as fugi tot aici ajung.
Colivie fara usa.

Calator uitat

Sufletul meu s’a plictisit
De cusca oaselor si a carnii.

Fluid si eteric,
S’a desclestat.

Mi’a susurat in ureche
De ramas bun

Si a fugit. Sa zboare.
Liber si nestingherit.

Peste mari cu suflarea linistita.
Peste munti si creste abrupte.

M’a lasat sa dorm rece si adanc.
Pana cand a revenit.

Improspatat cu adieri
De departe.

M’a trezit cu ochi sticlosi
De lac inghetat.

Si respiratie intretaiata
De libertate si libertati.

Buna dimineata.


There are an infinity of ways in which you can move from that spot over there to here. But have you figured out those movements in your head, or are we seeing your soul in motion? Even that fleck at the tip of your nail embodies your soul... the essential thing is that your movements, even when you're standing still, embody your soul at all times

thoughts

just a face in the crowd

..that's what i am...

that's what you are.

ROGVAIV

ora 1.30 - soare..

3 fara 7 minute - ploaie..

4 si 23 - soare..

de cu seara...ploaie calda de vara...

inalta'ti privirea mereu spre cer

pentru ca intotdeauna urmeaza un curcubeu ce iti taie respiratia



Am umblat cu cerşitul pe la păsări
Şi mi-a dat fiecare
Câte o pană.
Una înaltă de la vultur,
Una roşie de la pasărea paradis,
Una verde de la colibri,
Una vorbăreaţă de la papagal,
Una fricoasă de la struţ
O, ce aripi mi-am făcut!
Mi le-am pus la suflet
Şi-am început să zbor.
Zbor înalt de vultur,
Zbor roşu de pasăre paradis,
Zbor verde de colibri,
Zbor vorbăreţ de papagal,
Zbor fricos de struţ
O, ce-am mai zburat!

De-a Icar

Marin Sorescu

ce n'as da....

concluzie finala!

e mai bine sa scoti inima si sa o pui la pastrare..

undeva intr'un loc intunecat si racoros..

sa nu se usuce..sa nu palpite...

si locul gol ramas sa il umplii cu hartiute colorate

cu hayku'uri pline de inspiratie..

cu bancuri hazoase..

si mai ales cu soare si ploaie.

.......

abia cand ajungi acasa

din borcanul cu formol scoti cordul frematator

si il pui la loc...

dupa ce ai aspirat praful asezat.

ce n'as da...sa pot si eu..

sa fiu asa!

:)

broken windows

Cerul intra nesatios printre lucirile cioburilor

Mirosul soarelui si al norilor iti taie respiratia.

Privirea capteaza contururile clare ale orizontului.

Pupilele dilatate pana la limita isi urla libertatea.

Corpul freamata printre miile de taisuri ale sticlei.

Halucinanta senzatie.

Intre 4 pereti.

????

cat repede se destrama un castel din carti de joc?

zâmbind în ploaie

În paradisul meu
A început să plouă.

De sprânceana stângă
Stă agăţat un curcubeu.

Gri

Nimic nu’i al meu
Când plouă.

Doar umbrele din trecut
Şi stropii ploii de amiază.

jocul cu mastile

A ajuns acasă. Faţa îi zace tristă, de parcă nişte elastice transparente s-ar fi rupt şi colţurile gurii, ale ochilor, nările şi sprâncenele, toate au alunecat într-o avalanşă de plastic topit.

Ciorchinul de măşti îi căzu din mână. S-au revărsat toate pe podeaua plină de praf. Zac acolo perechi de pleoape cu gene lungi si negre, întoarse, sau scurte şi chele, nasuri ba cârne, ba alungite, cocoşate sau în vânt. Buze cărnoase şi gustoase sau subţiri şi ironice.

Un amalgam de mimici şi ipostaze, de ticuri asunse sub cute de piele rece.

Cu o lentoare gravă îşi indoaie genunchii şi se aşează. O amintire îi fulgeră prin ochii opaci. Undeva departe..... o imagine îi răsare.... în minte.


Cu fruntea înnourată
Şi pleoapa îngreunată
Cu zâmbetul strivit
Şi gândul fulguit

Mergea..

O adiere îi mângâie chipul vopsit,
Mască de bufon cu rânjet de grifon.
Să-şi ducă blestemul fusese osândit...
...purta pecetea hidoasă drept blazon.

Rege încoronat,
măreţ şi sălbatic..
În împărăţia iluziilor...
singuratic...

A naufragiat.


Umbra a fugit rapid.
A rămas în urmă doar praful lipit de măşti. Toate uzate, ridate, cu pielea tocită.

În oglinda lipită de perete se cuibărea o faţă străină. Nu era cea ştiută. Pielea era pictată în mii de culori ireale, nebănuite. Tonurile carnaţiei erau cumva altcumva. A dus mâna la obraz să îl şteargă, dar nu a făcut decât să întindă şi mai mult petele.
Ştia demult că faţa adevărată a ramas doar o amintire a ceea ce a fost, si ceea ce nu va mai fi. Aşa că, împleticindu-se, a reuşit să închidă neonul strident.

Maşinal, fără nici o urmă de entuziasm, şi-a strâns colecţia de măşti, adunate de-a lungul anilor, şi s-a întins pe patul impersonal, alaturi de miile de chipuri ce priveau înauntrul şi înafara sa.

rock star/opera diva

There's no half-singing in the shower, you're either a rock star or an opera diva.

Stateam mai devreme si ma intrebam..cat e de bine sa amesteci anumite chestiuni.

Bun.
Sa ne lamurim.
Lucrez la Opera. Asta nu inseamna ca am o voce superba. De'aia nici nu cant.
So..in the shower i'm the rock star.

Tocmai ce am asistat pentru a doua oara la Amadeus. Spectacolul in care teatrul isi da mana cu momente de opera. Booooonnn. Avem doi actori, cinci solisti, si ansamblul de instrumente plus dirijor.

De ce naiba ii pui pe actori sa cante?....Mai ales cand ai oameni pregatiti din punct de vedere profesional sa duca cu brio la capat un pasaj muzical. Penibil. Imi pare sincer rau. O stangacie pe care nu stiu cui sa o reprosez, dar pot nici sa o trec sub tacere.

De ce sa strici muzica lui Mozart, care te transporta in alte sfere, cu pasaje stangace si prost plasate ale unui asa-zis compozitor contemporan? Prost. Foarte prost.

So...make up u're mind.

Lasa'i fiecaruia bucatica in care e mai bun.

today i don't do cute!

Nu ma intreba ce fac.
Tac.
Nu vreau sa ma uit in ochii tai.
Sunt goi.
Nu vreau sa iti aud vocea.
Vreau doar sa ma lasi in pace.
Nu am chef sa fiu draguta...nici sa zambesc frumos
So just fuck off.

Lasa geamul deschis, sa intre o boare de aer...si poate...
Si poate lacrima de pe obraz o sa se usuce inainte sa o vezi tu.
Numai lucirea din coltul ochiului sa nu ma dea de gol.
Cortina a cazut! spectacolu'i sfarsit! totul a fost un rol.

Mai bine pleaca...sau mai bine plec eu...
Fara sa las nici o urma in spatele meu.
Poate doar o nota subtila de parfum...
Imprimata in cutele fine ale degetelor.

Fara sa privesti in urma.

Si eu, surazand, alergand spre viitor...

O clipa sa ne desparta,
Si o vesnicie sa ne uneasca.

Unul pornind spre miazazi,
Celalalt spre apus.
Spate in spate...

Calatori clandestini
in efemeritate.

vreme trece...vreme vine...

Asa ciudat e atunci cand iti doresti cu atata ardoare sa poti sa dai in jur din ce e strans in tine...si nu poti nici macar un strop.
Tot incerc sa scriu cateva randuri si nu reusesc nicicum.
Prin minte se perinda flashuri cu tot felul de imagini cu locuri, oameni, sunete, o bogatie intreaga de senzatii de toate felurile pe care nu pot nicicum sa le descriu.

sick and tired

Si iar e seara. Ceasul agatat de perete arata ora 2 si 13 minute de vreo cateva luni…n’are a face….O sa se faca si in noaptea asta ora 2 si 13 minute, la un moment dat…

Bezna o sa fie la fel de neagra ca si ieri...si o sa-si prelinga mazga de mizerie peste orasul din care se ridica aburi de somn si vise. Aburi de insomnii si angoase, aburi de dragoste dintre pereti inchisi in colturi, aburi de corpuri incolacite...Sau poate de cochilii goale, sictirite, uscate, tinute la copt in cutiile de chibrituri de pe bulevardele cu nume de oameni din perioada interbelica.

Muzica devine insinuanta si apasatoare, monitorul...ca un stroboscop plin de culori stridente, imi inteapa ochii adormiti, ...durerea de cap se intide ca o caracatita gelatinoasa spre ceafa si spate.
Si sa nu uitam de nodul in gat si starea groaznica de cald...Insuportabil!

Degeaba deschid geamul. Aerul nu intra in casa. Se lipeste rece si umed de mine. Imi zburataceste fire rebele de par...

Dinti imi scrasnesc a iritare..

Peretii camerei devin apasatori...tind sa se apropie...sa ma striveasca...intre jegul prafos si greu.

Imi vine sa urlu..sa strig...dar tipatul ramane suspendat pe buze..

Oricum nu m'ar auzi nimeni

souvenirs

Well well well....
absolut fabulos si incredibil! Soarele ne cinsteste astazi cu prezenta'i minunata!!

Si ca tot am adus vorba de suveniruri....voua va plac?...eu am o manie..mica, ce'i drept, din a strange amintiri. Nu doar lucruri palpabile. Amintirea unei arome de cafea...mirosul de dimineata al pielii...anumite acorduri de inceput de furtuna...sau pasii pierduti prin verdeata cruda de munte.

Am un scrin - din lemn masiv - cu multe sertarase! Acolo le tin...bucatele de vitraliu colorat si cioburi cu margine aurita...comorile trecutului meu. Sper ca nu credeati ca e si real. Nu, nu, nu! Acolo..la mine..in mansarda gandurilor mele, unde imi place sa ma furisez cand nu ma vede nimeni. Ma asez in hamac..si sa ma las leganata in voie de ganduri si vise)

Lalele rosii, albe, pestrite sau dungate!!!
Aroma de cafea, sau poate un pahar de vin aromat si zburdalnic :))

Lucruri marunte care sa inalte sufletul! Si soare..mult soare!

sitting on the edge of abyss...eating chocolate..and wondering...what the heck am i doing here?

ieri.
ieri a fost baba mea.
irelevant. pentru oricine altcineva.


Cu picioarele balabanindu’se de marginea prapastiei..privesc orizontul gri.
Nu tu soare..nu tu floricele colorate…ne’au mintit astia cu primavara lor…si eu am crezut…ca o sa fie cum zic ei. Da’ nu’i.

Si nici tipenie de alta fiinta. Pustiu in dreapta…pustiu in stanga. Doar eu…cerul deasupra…si haul dedesubt.

Stiti poezia Simetrie a lui Sorescu?...da au ba…o sa o postez…

Hellllooooouuuu……eeellllooooouuu….oooouuuu….uuuuu…….u!?!

Deci chiar nu’mi vine sa cred. Nici macar gandurile nu au rezonanta aici. Imi tot vin in minte axiome tembele, chestii precum…. De ce se folosesc ace sterilizate pentru condamnatii la moarte? Sa nu se infecteze moartea? Daca papusa Barbie e asa populara...de ce trebuie sa ii cumparam prieteni ?...Cu ce se lipeste Teflonul de tigaie ?

Cineva urla..incep sa se auda si sunete de trafic intens...Shhhh.....putin respect dom’le..nu vezi ca stau pe marginea prapastiei ?...Chiar asa..nu mai poate omu’asa stea linistit cu melancoliile lui ?...

N’ai sa mai vezi asa ceva...nici macar aici in the fuckin’ middle of nowhere nu pot sa am liniste.

Ah.....parca va promisesem o poezie nu ?...minunata. Sorescu asta stia el ce stia.

Simetrie

Mergeam asa,
Cind deodata in fata mea,
S-au desfacut doua drumuri:
Unul la dreapta,
Si altul la stinga,
Dupa toate regulile simetriei.
Am stat,
Am facut ochii mici,
Mi-am tuguiat buzele,
Am tusit,
Si-am luat-o pe cel din dreapta
(Exact cel care nu trebuia,
Dupa cum s-a dovedit dupa aceea).

Am mers pe el cum am mers,
De prisos sa mai dau amanunte.
Si dupa aceea in fata mea s-au cascat doua
Prapastii:
Una la dreapta
Alta la stinga.
M-am aruncat in cea din stinga,
Fara macar sa clipesc, fara macar sa-mi fac vint,
Gramada cu mine in cea din stinga,
Care, vai, nu era cea captusita cu puf!
Tiris m-am urnit mai departe.
M-am tirit ce m-am tirit,
Si deodata in fata mea
S-au deschis larg doua drumuri.
"V-arat eu voua!"-mi-am zis-
Si-am apucat-o tot pe cel din stinga,
In vrajmasie.
Gresit, foarte gresit, cel din dreapta era
Adevaratul, adevaratul, marele drum, cica.
Si la prima rascruce
M-am daruit cu toata fiinta
Celui din dreapta. Tot asa,
Celalalt trebuia acum, celalalt...
Acum merindea imi e pe sfirsite,
Toiagul, din mina mi-a-mbatrinit,
Nu mai dau din el muguri,
Sa stau la umbra lor
Cind m-apuca disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scirtie si mirie impotriva-mi,
C-am tinut-o tot intr-o greseala...

Si iata in fata mea iar se casca
Doua ceruri:
Unul la dreapta,
Altul la stinga.


Inadmisibil. IN-CRE-DI-BIL !!!!!

Vocea aia tampita nu se mai opreste din injurat. Nu cred ca e una din vocile mele...ale mele’s mai diplomate, mai cumincioare totusi..ma inteleg cand am nevoie sa fiu singura si nu ma mai bat la cap.
Gata ! M’am saturat. Plec. Unde ? Naiba stie ! Unde m’or duce picioarele. Nu ma cautati...nu ma sunati...sunt in vacanta. Eu cu vocile !


Apropos...voi ce ziceti ?...stanga ?...sau dreapta ?

la portile raiului

...Mozart...

tacere

Ce ai putea sa mai alaturi langa cel a carui muzica rasuna in ceruri si aluneca sublim pe sub talpile serafimilor?

Un amalgam inclestat de senzatii si emotii

urletul strident al libertatii

fiorul salbatic al neputintei

frica de prea mult..sau prea putin

zambetul indurerat al zuciumului ascuns

efervescenta unei fericiri de'o clipa

O clipa suspendata in eternitate

si care totusi trece atat de repede

insesizabila

pierzandu'se subtil in tumultul celorlalte clipe.

Nu poti decat sa inchizi ochii..si sa lasi eterul multicolor de sunete sa se plimbe intre limitele unui corp inclestat in lumesc.

Iata evadarea mea,

pentru cateva momente prea scurte,

in nesfarsit.

Incerc sa imi tin respiratia..

Incerc sa nu clipesc

Sa ma pierd

Sa ma ajung,

Sa nu plang.

Sa nu prididesc

sa alunec tot inauntrul cerului pe care l'am uitat.

Si nu ajung decat pana la porti.

La portile raiului.

Inauntru plange si chicoteste diafan muzica lui.

Si stau cu capul lipit de fierul rece.

Nu mi se intampla des sa ajung aici.

Asa ca...ma infrupt din bucuria momentului pretios.

Noapte buna.

Auditie placuta si voua.

doo beee dooo day

Creation. Inflation. Recombination. Accretion. Fusion. Fascination!

Din seria...desfatari...de zi cu zi

LEGILE HEDONISTULUI

si

decadenta moderna

..........

10 lucruri amuzante pe care ar trebui sa le facem

sa dansam prosteste in chiloti

sa ne dam in leagan (..in 2 daca se poate...)

sa ne dam mari in fata oamenilor

sa inotam/zbenguim (goi) in mare imediat dupa masa

sa ajungem in al 9'lea cer in propriul dormitor

sa citim o carte buna tolaniti intr'un hamac

sa purtam bluze transparente

sa nu ne putem opri din ras

sa iesim in oras fara lenjerie intima

sa flirtam cu nerusinare

sa ne plimbam fara tinta

sa tragem un pui de somn la soare

sa lungim preludiul

....

ah...trebuiau sa fie numai 10?

placerea nu se numara

...nu vei stii ce inseamna destul pana nu afli ce inseamna peste masura...

....

enjoy your day