home alone...dancing...with my violin

Aseara am trait un acel ceva care nu mi s’a mai intamplat demult.


M’am reintalnit.
Ma pierdusem. Ma tot cautam si nu reuseam sa ma reperez prin multimea de corpuri uniforme din jur.
Declic. Iata’ma’s.
Mi’am deschis larg bratele si m’am imbratisat. Aveam nevoie..sa ma tin strans la piept…sa imi simt pulsatiile inimii…sa imi alint gandurile cu energie pura.
Carcasa uscata si golita a trupului meu a inceput sa vibreze fin, lasandu’se ametita de parfumul suav al senzatiilor subtile de Bach.
Suvoiul de note si armonicele care razbeau in aer mi se prelingeau cald pe sira spinarii…pe fiecare centimetru de piele, absorbite de fiecare por.
Marea din mine a inceput sa tresalte. Fiecare val venea mai aproape de tarm, mai inalt si mai involburat. Eu cu mine, mana in mana, sorbind aerul efervescent si electrizat din jurul meu.
Si m’am asezat…spate in spate cu mine insami. Si de atunci tot stam asa…bucuroase ca ne’am reintregit.

Me and myself.

doo beee dooo day

Creation. Inflation. Recombination. Accretion. Fusion. Fascination!

...hain't it funny?...

Damn it

Open box

Step outside

Bigger box

dancing...passo doble...with myself

Semi-obscuritate.
Un miros greu de mucegai inteapa ascutit narile.
Picuri obsesivi, scartait scurt, fosnete abstracte.
In spate se simte rasuflarea calda si intretaiata a cuiva.
URMATORUL!!! urla o voce stridenta.

Las geamantanul in umezeala de pe jos, si ma asez pe el.
Si astept.
Ceasul de la mana ticaie calm, ironic, pe langa pulsatiile haotice din pieptul meu.
Ciudat. Nu se aprinde nici un spot, nu se aud nici pasi bocanind pe asfalt, nici soapte curioase.

Dar il simt. E acolo. Ma priveste.

Intunericul incepe sa se dizolve. Sau poate ochii din cealalta parte de incapere au topit negreala dintre noi.
Nu ii disting bine trasaturile. Doar ochii ii simt, cum aluneca in atmosfera cleioasa si umeda.

Deodata intunericul aluneca in jos, ca o bucata de panza moale. Jur imprejur sala e plina de spectatori. Eu de o parte, el diametral opus. Intre noi corpul unui pian, negru si lucios, ca un carabus imens, se ridica din cimentul rece.

Apare si pianistul. La costum. Cu papion. Se apleaca, saluta din buze usor publicul, isi duce in semn de recunostinta mana spre cel locul unde este pozitionat cel de'al treilea nasture de la camasa, chiar intre papion si imbinarea reverului. La inima poate?

Elegant, mangaie clapele si se aseaza.

Peste capacul negru il vad pe strainul meu. Si el ma priveste. Curios. Liniste totala. Se aud doar spectatorii cum clipesc.

De la pod se lasa usor un cerc chiar deasupra noastra. Trei spoturi colorate se aprind. Rosu deasupra mea. Oranj peste el..strainul...si alb strident peste pianist.

O voce somnolenta anunta specatorii sa nu uite de hartiutele pe care le au sub scaune. Fiecare este rugat sa isi ia in primire coala de hartie. Zumzet si fosneli timp de aproape un minut. Apoi iar silentio.

Ma ridic si ma indrept spre pian. Strainul meu asemeni. Un acord zguduie corzile instrumentului, bubuind cu ecouri rasfrante. Passo doble.

Nu mai percep nimic. Nimic inafara de aerul care imi suiera pe langa urechi si pe langa corp. Nu ma misc, asa ca ma intreb ce se intampla. Privirea mea se lipeste de a lui. Concertul continua. Muzica se prelinge cand lin cand furtunos peste noi si peste tot ce este in jur.

Si la fel de brusc, pianistul termina intr'o nota enigmatica. Se ridica. Si pleaca. Fara sa priveasca.
Ma uit la spectatorii in delir. Incep sa recunosc fetele, in pofida spoturilor care imi orbesc ochii. Ma vad pe mine, in mii de versiuni. De toate varstele, de toate rasele. Peste tot ochii mei ma privesc, asa cum ii privesc si eu la randul meu. Strainul se departeaza si incepe sa stranga foile din public. Singura pe scena goala...intre mii de eu'ri...imi astept gandurile.

Locurile din sala incep sa se goleasca. Strainul se intoarce si deschide geamantanul pe care l'am uitat jos. Pune in el toate foile, si apoi, cu un clic metalic, inchide capacul.

Simt cum imi tremura buza de sus, si deasupra se formeaza un abur umed de emotie. El se ridica si imi ofera propriile'mi iluzii, care atarna grele intre peretii de piele matuita ai geamantanului.

Pasii lui rasuna din ce in ce mai departe.

Luminile se sting.

Semi-obscuritate.

Incerc sa ridic geanta de pe jos si nu reusesc. O lacrima mijeste la coltul ochiului.
Ma asez inapoi pe amintirile ce'au fost si or sa fie.
Ceasul continua sa ticaie impasibil. Inima imi bubuie ca mai'nainte.

Tic...tac....tic....tac....

no comment

si cu asta basta....pe ziua de azi

inca o gura de vin

...un gand aruncat dupa noptiera...

shhhh

simfonia neterminata pentru tramvai si claxoane in mi haotic continua

auditie placuta

si o seara minunata

va urez!

dulce si lenesa indolenta ... cu un strop de haz

asa....ca de duminica dupa'amiaza...

aroma de verde crud si praf de raza de soare

stanga? sau dreapta?

azi eu am ales dreapta

de ce?
pentru ca era partea insorita a strazii

cu sapca peste ochi,

tribalistas susurand cald in ureche...

cu soarele care imi gadila genele

si cu gustul de cafea cu lapte inca pe buze.

Cam asa o vietate trona azi dimineata in cada mea! IN CADA MEA!!! Cata nerusinare dom'le...Nu stiu despre voi...dar eu tin la intimitatea baii mele...si nu imi plac vizitatorii neanuntati...cu atat mai mult cand vizitatorul tine de regnul...insectelor...nici macar al insectelor...al acelor fiinte cu totul si cu totul...nu..n'am nici un adjectiv destul de potrivit...
In pofida celor spuse mai sus...chiar nu am nimic impotriva gandacilor...cata vreme nu interactioneaza direct cu mine. Nici nu ii urasc cu toata fiinta mea, nu imi sunt nici dragi...imi sunt indiferent, dar asta pana in momentul in care intra in spatiul meu de desfasurare.
Nu stiu unde..si nu imi mai aduc aminte nici cand...dar am citit un articol...Sa iubim gandacii...Pai sa ii iubim! Sau nu! Sa ii iubiti voi! Eu imi impartasesc iubirea altor fiinte cuvantatoare sau necuvantatoare de pe Pamantul asta. Gandacii...ii las altora spre dragalit. Nu stiu de ce, dar se pare ca ursitoarele mele, atunci cand m'am nascut, nu mi'au ursit sa imi fie pe plac gandacii...
Sunt o criminala! Nici macar nu am avut curajul sa pun mana pe gandac! Sa ii trag o palma peste ceafa pentru nesimtirea de care a dat dovada intrand in baia mea...asa ca....l'am OMORAT. Da..poate suna de neiertat fapta mea...cu siguranta nu ma mandresc cu ea....dar...ce sa fac...diplomatia nu face parte din calitatile mele in dimineata asta...si mai ales in fata unei insecte cu multe picioare.
Stau acum si ma gandesc....oare ce o sa zica familia lui? maica'sa? frati..surori...o sa'i simta lipsa probabil. Dar si mai trist ar fi sa incerce sa ii dea de urma...un fel de baltagul in varianta insectoida...(nu imi pasa daca inventez cuvinte..) Cert e ca..incepe sa imi fie teama. Daca o sa ma invadeze? Carduri de gandaci... Naiba stie ce familie numeroasa o fi avut neica bade gandacul (daca si ai lui sunt ca ai mei...am dat de naiba!) .. Ufff..mi'a trebuit mie dus de dimineata!
De'aia nu fac eu dus dimineata...numai seara...gandacii se pare ca sunt fiinte matinale...cine s'ar fi gandit?
Si daca stau sa ma gandesc...era chiar mandru gandacul meu ..'nalt la stat...mare la sfat...Dar sa mai iau o gura de cafea...imi mai trece nelinistea. Asa mai merge. Da'l naibii de gandac..ma face pe mine o insecta?...
Hai ca tre' sa fug...sper sa nu mai dau de vreun alt confrate...la fel de paros..si plin de idei creative..dis de dimineata.
Buh bye now!
From now on...just call me Terminator....the Cockroach Terminator...Muhahahahahaaaa

Din seria...desfatari...de zi cu zi

LEGILE HEDONISTULUI

si

decadenta moderna

..........

10 lucruri amuzante pe care ar trebui sa le facem

sa dansam prosteste in chiloti

sa ne dam in leagan (..in 2 daca se poate...)

sa ne dam mari in fata oamenilor

sa inotam/zbenguim (goi) in mare imediat dupa masa

sa ajungem in al 9'lea cer in propriul dormitor

sa citim o carte buna tolaniti intr'un hamac

sa purtam bluze transparente

sa nu ne putem opri din ras

sa iesim in oras fara lenjerie intima

sa flirtam cu nerusinare

sa ne plimbam fara tinta

sa tragem un pui de somn la soare

sa lungim preludiul

....

ah...trebuiau sa fie numai 10?

placerea nu se numara

...nu vei stii ce inseamna destul pana nu afli ce inseamna peste masura...

....

enjoy your day