Se afișează postările cu eticheta viata de zi cu zi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta viata de zi cu zi. Afișați toate postările
luni, 18 octombrie 2010
dimineata ploioasa
Tarot.
Am ridicat cartea.
Pana la urma omuletul inocent va cadea in hau.......pur si increzator in pelegrinarea sa prin taramul viselor si al iluziilor.
Si totul va fi armonie. In armonie cu tot.
Un zambet transparent.
Am asezat cartea la loc.
Nebunul.
S’a aruncat inocent in prapastia sufletului meu.
Tarot.
miercuri, 21 aprilie 2010
hai sictir!
Subiectul de azi...conversaţie de palier!
Cu toţii suntem înconjuraţi de babete care mai de care mai interesante şi stresante. Coconate, date cu ruj ciclam sau roşu intens, cu părul cel alb vopsit în nuanţe movulii, cu baston sau fără baston, grase sau uscate - babele ne invadează buna dispoziţie fix când ne aşteptăm mai puţin.
Astăzi spre exemplu - o splendoare a lunii aprilie. Soare afară, o oră deloc matinală, după un somn îndelungat şi îmbelşugat de vise din care m-am trezit veselă şi odihnită. Ajung în bucătărie, imi pregătesc la aparatul de mocca o cafea, şi deschid frigiderul să culeg cutia de lapte. Surpriză - ioc lapte. Booooon. Fuga în sufragerie, trage o pereche de blugi pe tine, ia portofelul şi cheile şi jos la magazin.
Nimic spectaculos. Până aici.
Mă întorc spre casă linistită, inspirând aerul proaspăt şi primăvăratic, încărcat de toxine şi gaze de eşapament.
Intru în scara blocului, iau liftul, cobor la mine pe palier, şi surpriză...vecinica....o doamnă respectabilă...stă în capătul scărilor, vorbind cu nenea care face curat pe scara blocului.
Eu îmi văd liniştită de traseul meu până la uşa apartamentului, şi când scormoneam concentrată în buzunar după maldărul de chei, aud vocea suavă a babetei...
Domnişoară...nu aveţi de gând să faceţi nimic cu preşul dumneavoastră?
Mă întorc spre voce cu o privire încurcată. Vecina continuă.
Arată cam urât..uite ce colţuri întoarse are...ar trebui să îl schimbaţi. Vrem să arate bine aici la noi pe palier.
Privirea mea caută preşul în cauză, cel care stătea cuminte sub talpa tenisului drept. Nedumerită mă întreb ce are cucoana cu liniştea sufletului meu. Mă uit la covor - covorul se uită la mine - la naiba! Ne-am obişnuit unul cu altul, de atâta vreme. Suntem amici chiar. Am trecut împreună prin pantofi mocirliţi, şoşoni înzăpeziţi, sandale prăfuite...cum să ne despărţim taman acum?
Stau cu biscuiţii şi laptele în braţe, cu cheile în mâna dreaptă...în minte mi se învârt aburii de la cafeaua mult dorită...
Mă mai uit o data la babă, descui uşa, intru, şi închid uşa în urma mea.
Dedicaţie vecinicăi: nuzir1x
Bună dimineaţa lume!
Cu toţii suntem înconjuraţi de babete care mai de care mai interesante şi stresante. Coconate, date cu ruj ciclam sau roşu intens, cu părul cel alb vopsit în nuanţe movulii, cu baston sau fără baston, grase sau uscate - babele ne invadează buna dispoziţie fix când ne aşteptăm mai puţin.
Astăzi spre exemplu - o splendoare a lunii aprilie. Soare afară, o oră deloc matinală, după un somn îndelungat şi îmbelşugat de vise din care m-am trezit veselă şi odihnită. Ajung în bucătărie, imi pregătesc la aparatul de mocca o cafea, şi deschid frigiderul să culeg cutia de lapte. Surpriză - ioc lapte. Booooon. Fuga în sufragerie, trage o pereche de blugi pe tine, ia portofelul şi cheile şi jos la magazin.
Nimic spectaculos. Până aici.
Mă întorc spre casă linistită, inspirând aerul proaspăt şi primăvăratic, încărcat de toxine şi gaze de eşapament.
Intru în scara blocului, iau liftul, cobor la mine pe palier, şi surpriză...vecinica....o doamnă respectabilă...stă în capătul scărilor, vorbind cu nenea care face curat pe scara blocului.
Eu îmi văd liniştită de traseul meu până la uşa apartamentului, şi când scormoneam concentrată în buzunar după maldărul de chei, aud vocea suavă a babetei...
Domnişoară...nu aveţi de gând să faceţi nimic cu preşul dumneavoastră?
Mă întorc spre voce cu o privire încurcată. Vecina continuă.
Arată cam urât..uite ce colţuri întoarse are...ar trebui să îl schimbaţi. Vrem să arate bine aici la noi pe palier.
Privirea mea caută preşul în cauză, cel care stătea cuminte sub talpa tenisului drept. Nedumerită mă întreb ce are cucoana cu liniştea sufletului meu. Mă uit la covor - covorul se uită la mine - la naiba! Ne-am obişnuit unul cu altul, de atâta vreme. Suntem amici chiar. Am trecut împreună prin pantofi mocirliţi, şoşoni înzăpeziţi, sandale prăfuite...cum să ne despărţim taman acum?
Stau cu biscuiţii şi laptele în braţe, cu cheile în mâna dreaptă...în minte mi se învârt aburii de la cafeaua mult dorită...
Mă mai uit o data la babă, descui uşa, intru, şi închid uşa în urma mea.
Dedicaţie vecinicăi: nuzir1x
Bună dimineaţa lume!
marți, 13 aprilie 2010
marți, 23 februarie 2010
no comment
vineri, 7 august 2009
take the long way home
Futu'i...nasol..cand e drumul lung si presarat cu bolovani...si soarele iti topeste tamplele...
casual conversations....
a puzzle of memories...
shadows..of the past and future...
gray people and streets...
gray sun...
gray world.
almost happy
almost sad
so close and yet so far
i'll be back in five...after the pub
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



