la portile raiului

...Mozart...

tacere

Ce ai putea sa mai alaturi langa cel a carui muzica rasuna in ceruri si aluneca sublim pe sub talpile serafimilor?

Un amalgam inclestat de senzatii si emotii

urletul strident al libertatii

fiorul salbatic al neputintei

frica de prea mult..sau prea putin

zambetul indurerat al zuciumului ascuns

efervescenta unei fericiri de'o clipa

O clipa suspendata in eternitate

si care totusi trece atat de repede

insesizabila

pierzandu'se subtil in tumultul celorlalte clipe.

Nu poti decat sa inchizi ochii..si sa lasi eterul multicolor de sunete sa se plimbe intre limitele unui corp inclestat in lumesc.

Iata evadarea mea,

pentru cateva momente prea scurte,

in nesfarsit.

Incerc sa imi tin respiratia..

Incerc sa nu clipesc

Sa ma pierd

Sa ma ajung,

Sa nu plang.

Sa nu prididesc

sa alunec tot inauntrul cerului pe care l'am uitat.

Si nu ajung decat pana la porti.

La portile raiului.

Inauntru plange si chicoteste diafan muzica lui.

Si stau cu capul lipit de fierul rece.

Nu mi se intampla des sa ajung aici.

Asa ca...ma infrupt din bucuria momentului pretios.

Noapte buna.

Auditie placuta si voua.