today i don't do cute!

Nu ma intreba ce fac.
Tac.
Nu vreau sa ma uit in ochii tai.
Sunt goi.
Nu vreau sa iti aud vocea.
Vreau doar sa ma lasi in pace.
Nu am chef sa fiu draguta...nici sa zambesc frumos
So just fuck off.

Lasa geamul deschis, sa intre o boare de aer...si poate...
Si poate lacrima de pe obraz o sa se usuce inainte sa o vezi tu.
Numai lucirea din coltul ochiului sa nu ma dea de gol.
Cortina a cazut! spectacolu'i sfarsit! totul a fost un rol.

Mai bine pleaca...sau mai bine plec eu...
Fara sa las nici o urma in spatele meu.
Poate doar o nota subtila de parfum...
Imprimata in cutele fine ale degetelor.

Fara sa privesti in urma.

Si eu, surazand, alergand spre viitor...

O clipa sa ne desparta,
Si o vesnicie sa ne uneasca.

Unul pornind spre miazazi,
Celalalt spre apus.
Spate in spate...

Calatori clandestini
in efemeritate.

madlena lui proust / sau procesul de declansare a amintirilor

Ciudat..intr-adevar...cum un loc...un lucru...o melodie iti aduce aminte de un anumit moment din trecut...si te intoarce inapoi in timp intr-un mod atat de puternic incat aproape ca trecutul scrijeleste prezentul. Acest flux al amintirilor, venite in mod spontan, dintr-un abis al memoriei, se impletesc intr-un mod aparte. Este o senzatie aproape ireala aceea de a simti in nari un parfum atat de familiar si impregnat in porii narilor....apoi de a intoarce capul pentru a vedea chipul cunoscut....dar privirea se loveste de un chip dureros de irecognoscibil. Si treci mai departe..cu un gust amar.... As vrea cateodata sa trec pe strada si sa nu ma lovesc de nimic ce mi-ar putea aduce aminte...dar cu toate astea trec zambind...de fiecare data cand memoria este rascolita...tocmai pentru ca nu vreau sa uit.... nimic.

..cafea...sex si ciocolata....(azi incepem cu cafeaua.....)

'Morning sunshine....si voua...oameni buni....


Aaaahhhhhhhhh.....ce poate fi mai minunat dimineata decat o ceasca aburinda si imbietoare de cafea....mmm.....
Nu mai stau sa povestesc cat de special este ritualul pregatirii licorii aromate....si cata fericire imi aduce lentoarea unei dimineti in care nimic nu te grabeste..cand stii ca poti sa ramai cu lingurita de cafea macinata suspendata in aer...privind pe fereastra oamenii care se grabesc precum furnicile...acolo...afara...pe trotoare....
Si ce poate fi mai bestial decat acest moment sa il impartasesti cu cineva...numai amintirea canilor aburinde pe veranda...afara.....cu briza frematand in nari, cu soarele de vara lipindu-se cald si viu de frunte...gene....varful nasului....de firicelele insesizabile de deasupra buzei de sus....aaaaaaa......
Dar stai asa...ca deja am fugit...departe...in alte locuri si amintiri...