madlena lui proust / sau procesul de declansare a amintirilor

Ciudat..intr-adevar...cum un loc...un lucru...o melodie iti aduce aminte de un anumit moment din trecut...si te intoarce inapoi in timp intr-un mod atat de puternic incat aproape ca trecutul scrijeleste prezentul. Acest flux al amintirilor, venite in mod spontan, dintr-un abis al memoriei, se impletesc intr-un mod aparte. Este o senzatie aproape ireala aceea de a simti in nari un parfum atat de familiar si impregnat in porii narilor....apoi de a intoarce capul pentru a vedea chipul cunoscut....dar privirea se loveste de un chip dureros de irecognoscibil. Si treci mai departe..cu un gust amar.... As vrea cateodata sa trec pe strada si sa nu ma lovesc de nimic ce mi-ar putea aduce aminte...dar cu toate astea trec zambind...de fiecare data cand memoria este rascolita...tocmai pentru ca nu vreau sa uit.... nimic.