luni, 18 octombrie 2010
dimineata ploioasa
Tarot.
Am ridicat cartea.
Pana la urma omuletul inocent va cadea in hau.......pur si increzator in pelegrinarea sa prin taramul viselor si al iluziilor.
Si totul va fi armonie. In armonie cu tot.
Un zambet transparent.
Am asezat cartea la loc.
Nebunul.
S’a aruncat inocent in prapastia sufletului meu.
Tarot.
marți, 7 septembrie 2010
marți, 27 iulie 2010
fereastra cu obloane
E dimineata. O dimineata care s’a strecurat printre asternuturi si s’a lipit de mine infrigurata. O senzatie coplesitoare de neliniste pandeste dintre cutele cearceafului. De cand am deschis ochii am stiut. Fara drept de apel...fara sa pot sa lupt cu senzatia dureroasa ca....am devenit captiva.
Captiva a propriului meu trup.
Unde sunt curcubeele pe care ma dadeam de’a rostogolul, unde sunt campiile infinite in care inotam cu respiratia intretaiata ?
Acum e intuneric.
Nu afara. Afara soarele incearca sa strabata prin predeaua de nori.
E intuneric aici in mine. Si e frig. Si corpul mic ma strange inauntru. Sprijinita de pervaz incerc sa adulmec libertatea de afara. Totul decurge in ritmul obisnuit. Aburi de cafea...oameni spre serviciu...tramvai...claxoane....
Asa...si ?
Eu tot aici sunt. Pielea ma strange in chingile ei elastice ca o haina ramasa prea mica. Ma sufoc. Indoiala pandeste de sub cutele pleoapelor. Neincrederea alearga nebuna din atriul drept in ventricolul stang. Ironia s’a ascuns sub alunita de pe ceafa. Le simt pe toate cum isi astern urmele incinse pe mine. Si nu pot sa fug.
Placile de gresie isi joaca dansul haotic in jur. Aburii de cafea se incolacesc in jurul narilor. Vacarmul de afara duduie din ce in ce mai adanc in timpane. O caldura grea si lipicioasa cuprinde toata incaperea.
O secunda a clipocit in ceas. Cheile au zanganit scurt in broasca. Talpile moi au alunecat peste scari.
Scrasnet de metal izbit de metal.
Totul devine din ce in ce mai mic.
Si mai indepartat.
Strada se invarte in jur. Copacii sunt mov. Si cerul e pufos sub picioare.
Inchid ochii.
Si ?
Sunt tot aici. Da.
Oricat as fugi tot aici ajung.
Colivie fara usa.
Captiva a propriului meu trup.
Unde sunt curcubeele pe care ma dadeam de’a rostogolul, unde sunt campiile infinite in care inotam cu respiratia intretaiata ?
Acum e intuneric.
Nu afara. Afara soarele incearca sa strabata prin predeaua de nori.
E intuneric aici in mine. Si e frig. Si corpul mic ma strange inauntru. Sprijinita de pervaz incerc sa adulmec libertatea de afara. Totul decurge in ritmul obisnuit. Aburi de cafea...oameni spre serviciu...tramvai...claxoane....
Asa...si ?
Eu tot aici sunt. Pielea ma strange in chingile ei elastice ca o haina ramasa prea mica. Ma sufoc. Indoiala pandeste de sub cutele pleoapelor. Neincrederea alearga nebuna din atriul drept in ventricolul stang. Ironia s’a ascuns sub alunita de pe ceafa. Le simt pe toate cum isi astern urmele incinse pe mine. Si nu pot sa fug.
Placile de gresie isi joaca dansul haotic in jur. Aburii de cafea se incolacesc in jurul narilor. Vacarmul de afara duduie din ce in ce mai adanc in timpane. O caldura grea si lipicioasa cuprinde toata incaperea.
O secunda a clipocit in ceas. Cheile au zanganit scurt in broasca. Talpile moi au alunecat peste scari.
Scrasnet de metal izbit de metal.
Totul devine din ce in ce mai mic.
Si mai indepartat.
Strada se invarte in jur. Copacii sunt mov. Si cerul e pufos sub picioare.
Inchid ochii.
Si ?
Sunt tot aici. Da.
Oricat as fugi tot aici ajung.
Colivie fara usa.
luni, 28 iunie 2010
Calator uitat
Sufletul meu s’a plictisit
De cusca oaselor si a carnii.
Fluid si eteric,
S’a desclestat.
Mi’a susurat in ureche
De ramas bun
Si a fugit. Sa zboare.
Liber si nestingherit.
Peste mari cu suflarea linistita.
Peste munti si creste abrupte.
M’a lasat sa dorm rece si adanc.
Pana cand a revenit.
Improspatat cu adieri
De departe.
M’a trezit cu ochi sticlosi
De lac inghetat.
Si respiratie intretaiata
De libertate si libertati.
Buna dimineata.
There are an infinity of ways in which you can move from that spot over there to here. But have you figured out those movements in your head, or are we seeing your soul in motion? Even that fleck at the tip of your nail embodies your soul... the essential thing is that your movements, even when you're standing still, embody your soul at all times
Labels:
din condei,
muzichie,
pieces.of.me,
thoughts
duminică, 27 iunie 2010
miercuri, 2 iunie 2010
Razboi
Cartuşul zace gol în praf
La fel şi corpul care acum e rece.
La fel şi corpul care acum e rece.
Soarele îşi roteşte singur aureola
Peste câmpul înţesat de trupuri.
Un corb cheamă sufletele
Care i se prind de aripile negre.
O singură prezenţă vie se mişcă
Printre cadavre.
Un cap bălai şi buclat,
Un înger poate?..sau un copil.
Stă îngenunchiat,
Ţinând de mână un soldat.
Zâmbeşte, miniatura de om,
crezând ….ca poate
Tata doarme.
luni, 31 mai 2010
ROGVAIV
ora 1.30 - soare..
3 fara 7 minute - ploaie..
4 si 23 - soare..
de cu seara...ploaie calda de vara...
inalta'ti privirea mereu spre cer
inalta'ti privirea mereu spre cer
pentru ca intotdeauna urmeaza un curcubeu ce iti taie respiratia
Am umblat cu cerşitul pe la păsări
Şi mi-a dat fiecare
Câte o pană.
Una înaltă de la vultur,
Una roşie de la pasărea paradis,
Una verde de la colibri,
Una vorbăreaţă de la papagal,
Una fricoasă de la struţ
O, ce aripi mi-am făcut!
Mi le-am pus la suflet
Şi-am început să zbor.
Zbor înalt de vultur,
Zbor roşu de pasăre paradis,
Zbor verde de colibri,
Zbor vorbăreţ de papagal,
Zbor fricos de struţ
O, ce-am mai zburat!
Am umblat cu cerşitul pe la păsări
Şi mi-a dat fiecare
Câte o pană.
Una înaltă de la vultur,
Una roşie de la pasărea paradis,
Una verde de la colibri,
Una vorbăreaţă de la papagal,
Una fricoasă de la struţ
O, ce aripi mi-am făcut!
Mi le-am pus la suflet
Şi-am început să zbor.
Zbor înalt de vultur,
Zbor roşu de pasăre paradis,
Zbor verde de colibri,
Zbor vorbăreţ de papagal,
Zbor fricos de struţ
O, ce-am mai zburat!
De-a Icar
Marin Sorescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)